STEAGURI şi EPITAFE

Steaguri
Steagurile, cunoscute şi sub denumirea populară de prapori (prapuri), sunt obiecte de cult păstrate în biserici şi purtate la pelerinaje, procesiuni sau înmormântări. Praporul este urmaşul steagului de luptă bizantin, care purta pe el semnul Sfintei Cruci sau reprezentări iconografice, fiind un simbol al luptei duhovniceşti şi, totodată, al biruinţei binelui. Iniţial, steagul era confecţionat din materiale textile scumpe, cu icoana brodată cu fire de aur şi argint.
În prezent, steagul bisericesc este confecţionat dintr-o bucată de pânză, aproximativ de un metru lungime şi şaizeci de centimetri lăţime, sau mai mare, fixată pe un suport de lemn, în formă de T, care are în vârf o cruce. Pe aceasta pânză se brodează sau se pictează chipuri sfinte: Mântuitorul, Sfinţii îngeri, Praznice Împărăteşti, Icoana hramului bisericii.

Epitafe
Sfântul Epitaf este un obiect de cult realizat dintr-un material pretios, pe care se brodează sau pictează icoana înmormântării Domnului. Epitaful închipuie trupul Domnului, amintind de înmormântarea acestuia, iar ridicarea lui de pe Sfânta Masa, în miercurea din ajunul Înălţării, simbolizează Înălţarea la cer a Mântuitorului.
Sfântul Epitaf se întrebuinţează o singură dată pe an, la slujba vecerniei din Vinerea Patimilor, când este scos în procesiune din Sfântul Altar şi aşezat în mijlocul bisericii, de regulă pe o masă. La slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor, Sfântul Epitaf este purtat în procesiune în jurul bisericii şi apoi aşezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până la sărbătoarea Înălţării Domnului.

În ritul creştin-ortodox, există şi Sfântul Epitaf care se foloseşte la Praznicul Adormirii Maicii Domnului. În seara de dinaintea sărbătorii are loc o slujbă deosebită: Prohodul Maicii Domnului. Cu această ocazie, în mijlocul bisericii este aşezat Sfântul Epitaful reprezentând Adormirea Maicii Domnului, care este împodobit cu flori, asemenea unui mormânt.
 

< Precedenta | 1 | Urmatoarea >
PayPal Logo