Veşminte Arhiereşti

Veşmintele liturgice ale arhiereului se deosebesc de acelea ale preotului şi diaconului prin mulţimea lor, prin calitatea superioară a materialelor din care sunt făcute şi prin strălucirea diferitelor podoabe cu care sunt înfrumuseţate, spre a arăta în afară superioritatea şi strălucirea demnităţii arhiereşti.

În timpul slujirii, arhiereii îmbracă, mai întâi, cele patru veşminte: stiharul, epitrahilul (comune tuturor treptelor bisericeşti), brâul şi mânecuţele (specifice treptelor preoţeşti şi arhiereşti).

Alături de acestea, arhiereii mai folosesc trei veşminte specifice: omoforul, sacosul şi mantia.  

Sacosul este un veşmânt asemănător stiharului, mai scurt, însă, având mânecile mai scurte şi mai largi, pe care arhiereul îl îmbracă peste stihar, după ce şi-a pus epitrahilul, brâul şi mânecuţele. Sacosul este confecţionat din stofă de in, lână, mătase sau catifea, iar culoarea lui poate fi albă, purpurie sau galbenă. Acest veşmânt se încheie, în cele două părţi, cu doisprezece clopoţei.

Omoforul este o piesă vestimentară specifică arhiereilor, fiind purtată de către aceştia pe umeri, împrejurul gâtului. Este unul dintre cele mai vechi veşminte arhiereşti. Există un omofor mare şi un omofor mic. Omoforul mare se îmbracă şi se foloseşte numai la începutul Liturghiei, până la Apostol, când este înlocuit cu omoforul mic. Omoforul mare se îmbracă, de asemenea, la hirotonie şi la alte taine precum sfinţiri de biserici, canonizări, hirotoniri etc.

De asemenea, arhiereii poartă următoarele semne distinctive: mitra, bederniţa, engolpionul, crucea pectorală, cârja, dichero-tricherele şi vulturul.  

< Precedenta | 1 | 2 | 3 | Urmatoarea >
PayPal Logo